Ce ne vorbește Biblia despre frica de Dumnezeu?

„Începutul înțelepciunii este frica de Domnul” (Proverbe 9:10) și ea este „un izvor de viață” (Proverbe 14:27) – temelia pe care stă așezată toată înțelepciunea și sursa acesteia.

Toată răutatea Satanei a fost îndreptată cu subtilitate împotriva unui principiu de o importanță atât de mare, căci el a acționat ca și cum ar fi posibil să îi amăgească chiar și pe cei aleși. Cei păcătoși și nepocăiți adesea cad pradă amă-girilor lui.

„Ferice de oricine se teme de Domnul” (Psalmii 128:1) / „Temeți-vă de Dumnezeu” (Apocalipsa 14:7)

1 Petru 1:17 – Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică (de Dumnezeu) în timpul pribegiei voastre;

1. Ce înseamnă să ai frică de Dumnezeu, sau să te temi de Domnul?

Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata Lui Dumnezeu, și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu

Mai întâi, trebuie ca prin acest cuvânt, frică, să înțelegem că se face referire la Dumnezeu, care este obiectul fricii noastre. În al doilea rând, termenul frică este definit de Cuvântul lui Dumnezeu, care este regula și călăuza fricii noastre.

Luca 12:5 – Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

Evrei 10:31 – Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu. În Evrei 12:28-29 se găsește o excelentă descriere a acestei frici de Domnul, „Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori, și să aducem astfel Lui Dumnezeu, o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.” 

În primul rând, ele ni-L prezintă pe Dumnezeu, Dum-nezeul cel adevărat și viu, Creatorul universului și Cel ce susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Lui. El are acea mă-reție de necuprins, prin comparație cu care toate popoarele sunt mai puțin decât o picătură într-o găleată și mai mici decât particula de praf pusă pe cântar. Aceste versete ne spun că Dumnezeu umple cerurile și pământul, fiind prezent în orice loc, privind la copiii oamenilor, constatând răul și binele, căci El are privirea îndreptată asupra tuturor căilor lor.

„Îngerul Domnului nu S-a mai arătat lui Manoah și neves-tei lui. Atunci Manoah a înțeles că este Îngerul Domnului, și i-a zis nevestei sale: ‚Vom muri, căci L-am văzut pe Dumnezeu’” (Judecători 13:21-22).

2. Obiectul fricii este – DUMNEZEU

Apoi din nou, la puțină vreme după aceea, când Iacov și Laban au căzut de acord să facă un legământ de pace unul cu celălalt, chiar dacă Laban a luat-o pe calea păgânilor atunci când și-a făcut jurământul, amestecându-L pe Dumnezeul cel adevărat cu idolii falși, totuși „Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac [lit. frica lui Isaac, cf. KJV]” (Geneza 31:42, 53).1 El a jurat pe frică, adică pe Dumnezeul ta-tălui său, Isaac. Fără îndoială că Dumnezeu poate fi caracte-rizat foarte bine ca Acela de care poporul Său se teme, nu doar pentru că, prin harul Lui, ei au făcut din El obiectul temerii lor, ci și datorită acelei măreții înfricoșătoare care se găsește în El.

„El să fie frica și groaza voastră” (Isaia 8:13, cf. KJV). Pune măreția Lui înaintea ochi-lor sufletului tău și lasă ca aceasta să îți cuprinde inima cu o frică sfântă.

„Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoșat… Doamne, Dum-nezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat… ce în-fricoșată este măreția care Îl înconjoară pe Dumnezeu” (Daniel 7:28)

 

„Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnu-lui meu? Acum puterile m-au părăsit, și nu mai am nici suflare!” (Daniel 10:17)

„Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfri-coșat, Tu care ții legământul Tău și ești plin de îndurare față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale!” (Neemia 1:5)

„M-am uitat și, sculându-mă, le-am zis mai marilor, dregătorilor și celuilalt popor: Nu vă temeți de ei! Aduceți-vă aminte de Domnul cel mare și înfricoșat, și luptați pen-tru frații voștri, pentru fiii voștri și fetele voastre, pentru nevestele voastre și pentru casele voastre!” (Neemia 4:14).

„Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșat, Tu care Îți ții legământul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin care am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, prorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău, din vremea împăraților Asiriei până în ziua de azi” (Neemia 9:32).

 

„Ce înfricoșată este măreția care Îl înconjoară pe Dumne-zeu!” (Iov 37:22).

3. Consecințe ne trăirii cu frică de Domnul

Cine cunoaște puterea mâniei Lui?  Naum 1:5-6 „Se clatină munții înaintea Lui și dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei. Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ține piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, și se prăbușesc stâncile înaintea Lui”. Poporul Său recunoaște și cunoaște frica Lui și, în virtutea acesteia, în ei s-a născut și rămâne acea uimire și reverență sfântă înaintea măreției Lui, lucru pe care îl recunosc în mărturisirea Lui.

Când Iacov a mers de la Beer-Șeba spre Haran, el s-a întâlnit cu Dumnezeu pe drum într-un vis, prin care a văzut o scară care se cobora spre pământ, dar al cărei vârf ajungea la ceruri. În acest vis, de la vârful scării, el L-a văzut pe Domnul și L-a auzit vorbind, chiar dacă nu amenințător. El n-a văzut furia lui Dumnezeu venind asupra feței lui, ci în cea mai suavă și mai grațioasă manieră, întâmpinându-l cu mul-tiple promisiuni ale bunătății, 8 sau 9 la număr.

„Iacov s-a trezit din somn și a zis: Cu adevărat, Domnul este în locul acesta și eu n-am știut. I-a fost frică, și a zis: Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:10-17).

În Deuteronom 10:12,20-21 găsim cuvintele, „Acum, Israele, ce alta cere de la tine DOMNUL Dumnezeul tău, decât să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău. Să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să-L slujești, să te alipești de El, și pe Numele Lui să juri. El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari și grozave pe care și le-au văzut ochii.” Frica de Domnul este temelia umblării noastre în căile Lui, a slujirii Lui și fără îndoială, a iubirii noastre față de El.

Eclesiastul 5:1 – Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.

Eclesiastul 12:13 – Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.  Amin