Ce ne vorbește Biblia despre frica de Dumnezeu?

„Începutul înțelepciunii este frica de Domnul” (Proverbe 9:10) și ea este „un izvor de viață” (Proverbe 14:27) – temelia pe care stă așezată toată înțelepciunea și sursa acesteia.

Toată răutatea Satanei a fost îndreptată cu subtilitate împotriva unui principiu de o importanță atât de mare, căci el a acționat ca și cum ar fi posibil să îi amăgească chiar și pe cei aleși. Cei păcătoși și nepocăiți adesea cad pradă amă-girilor lui.

„Ferice de oricine se teme de Domnul” (Psalmii 128:1) / „Temeți-vă de Dumnezeu” (Apocalipsa 14:7)

1 Petru 1:17 – Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică (de Dumnezeu) în timpul pribegiei voastre;

1. Ce înseamnă să ai frică de Dumnezeu, sau să te temi de Domnul?

Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata Lui Dumnezeu, și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu

Mai întâi, trebuie ca prin acest cuvânt, frică, să înțelegem că se face referire la Dumnezeu, care este obiectul fricii noastre. În al doilea rând, termenul frică este definit de Cuvântul lui Dumnezeu, care este regula și călăuza fricii noastre.

Luca 12:5 – Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

Evrei 10:31 – Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu. În Evrei 12:28-29 se găsește o excelentă descriere a acestei frici de Domnul, „Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori, și să aducem astfel Lui Dumnezeu, o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.” 

În primul rând, ele ni-L prezintă pe Dumnezeu, Dum-nezeul cel adevărat și viu, Creatorul universului și Cel ce susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Lui. El are acea mă-reție de necuprins, prin comparație cu care toate popoarele sunt mai puțin decât o picătură într-o găleată și mai mici decât particula de praf pusă pe cântar. Aceste versete ne spun că Dumnezeu umple cerurile și pământul, fiind prezent în orice loc, privind la copiii oamenilor, constatând răul și binele, căci El are privirea îndreptată asupra tuturor căilor lor.

„Îngerul Domnului nu S-a mai arătat lui Manoah și neves-tei lui. Atunci Manoah a înțeles că este Îngerul Domnului, și i-a zis nevestei sale: ‚Vom muri, căci L-am văzut pe Dumnezeu’” (Judecători 13:21-22).

2. Obiectul fricii este – DUMNEZEU

Apoi din nou, la puțină vreme după aceea, când Iacov și Laban au căzut de acord să facă un legământ de pace unul cu celălalt, chiar dacă Laban a luat-o pe calea păgânilor atunci când și-a făcut jurământul, amestecându-L pe Dumnezeul cel adevărat cu idolii falși, totuși „Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac [lit. frica lui Isaac, cf. KJV]” (Geneza 31:42, 53).1 El a jurat pe frică, adică pe Dumnezeul ta-tălui său, Isaac. Fără îndoială că Dumnezeu poate fi caracte-rizat foarte bine ca Acela de care poporul Său se teme, nu doar pentru că, prin harul Lui, ei au făcut din El obiectul temerii lor, ci și datorită acelei măreții înfricoșătoare care se găsește în El.

„El să fie frica și groaza voastră” (Isaia 8:13, cf. KJV). Pune măreția Lui înaintea ochi-lor sufletului tău și lasă ca aceasta să îți cuprinde inima cu o frică sfântă.

„Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoșat… Doamne, Dum-nezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat… ce în-fricoșată este măreția care Îl înconjoară pe Dumnezeu” (Daniel 7:28)

 

„Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnu-lui meu? Acum puterile m-au părăsit, și nu mai am nici suflare!” (Daniel 10:17)

„Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfri-coșat, Tu care ții legământul Tău și ești plin de îndurare față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale!” (Neemia 1:5)

„M-am uitat și, sculându-mă, le-am zis mai marilor, dregătorilor și celuilalt popor: Nu vă temeți de ei! Aduceți-vă aminte de Domnul cel mare și înfricoșat, și luptați pen-tru frații voștri, pentru fiii voștri și fetele voastre, pentru nevestele voastre și pentru casele voastre!” (Neemia 4:14).

„Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșat, Tu care Îți ții legământul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin care am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, prorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău, din vremea împăraților Asiriei până în ziua de azi” (Neemia 9:32).

 

„Ce înfricoșată este măreția care Îl înconjoară pe Dumne-zeu!” (Iov 37:22).

3. Consecințe ne trăirii cu frică de Domnul

Cine cunoaște puterea mâniei Lui?  Naum 1:5-6 „Se clatină munții înaintea Lui și dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei. Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ține piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, și se prăbușesc stâncile înaintea Lui”. Poporul Său recunoaște și cunoaște frica Lui și, în virtutea acesteia, în ei s-a născut și rămâne acea uimire și reverență sfântă înaintea măreției Lui, lucru pe care îl recunosc în mărturisirea Lui.

Când Iacov a mers de la Beer-Șeba spre Haran, el s-a întâlnit cu Dumnezeu pe drum într-un vis, prin care a văzut o scară care se cobora spre pământ, dar al cărei vârf ajungea la ceruri. În acest vis, de la vârful scării, el L-a văzut pe Domnul și L-a auzit vorbind, chiar dacă nu amenințător. El n-a văzut furia lui Dumnezeu venind asupra feței lui, ci în cea mai suavă și mai grațioasă manieră, întâmpinându-l cu mul-tiple promisiuni ale bunătății, 8 sau 9 la număr.

„Iacov s-a trezit din somn și a zis: Cu adevărat, Domnul este în locul acesta și eu n-am știut. I-a fost frică, și a zis: Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:10-17).

În Deuteronom 10:12,20-21 găsim cuvintele, „Acum, Israele, ce alta cere de la tine DOMNUL Dumnezeul tău, decât să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău. Să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să-L slujești, să te alipești de El, și pe Numele Lui să juri. El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari și grozave pe care și le-au văzut ochii.” Frica de Domnul este temelia umblării noastre în căile Lui, a slujirii Lui și fără îndoială, a iubirii noastre față de El.

Eclesiastul 5:1 – Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.

Eclesiastul 12:13 – Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.  Amin

 

Cum se manifestă credința sau lipsa ei?

După o lungă pauză, doresc să revin cu articole cu mesaj creștin pe situl meu.

1. O credință puternică care aduce vindecare –

Luca 7:1-10 ” După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. 2 Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte. 3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. 4 Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine; 5 căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.” 6 Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. 7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. 8 Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.” 9 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.” 10 Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Sutașul se confruntă cu o problemă personală, robul lui era faorte bolnav. El își iubea robul și vine cu umilință la Isus, și-I cere ca să să fie vindecat. Dar se smerște și nu îndrăznește să-L cheme pe Isus sub acoperișul casei sale, ci Îi spune să zică ”un cuvânt și robul va fi tămăduit”.

Credința devine puternică dacă suntem în Cuvânt și îl studiem continum. Noi ca și slujitori ai Domnului nu trebuiue să amesticăm cu treburile vieți, ci să lasăm ca Cuvântul să lucreze în viața noastră și să aducă mult rod.

2. Necredința poate să ne ție în furtună –

Luca 8:22-25 ” Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.
23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie. 24 Au venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.
25 Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este Acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?”

Ucenicii mergeau cu corabi, și în acest timp Isus dormea. Pe mare s-a stârnit un vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă și erau în premejdie. Ei L-au deșteptat pe Isus: ”Scoală-Te că pierim”.

Isus S-a sculat și a potolit marea și valurile s-au liniștit. Apoi a întrebat pe ucenici: ”Unde vă este credința?”  Frica sau spaima, frica de moarte Isus o califică ca lipsa de credință.

Fiecare, care avem probleme, venim cu problemă la Domnul Isus și El așteaptă ca noi să venim cu credință. El poate rezolva orice problemă sau nevoie: boală, lipsă, primejdie ș.a., doar trebuie să vii la El cu credință. Credința a fost un rezultat la minuni și semne.

” Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)

” Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Credința deschide cerurile și Dumnezeu răspunde la rugăciunile celor ce se roagă cu credință.

La închiere pune-ți întrebare: ”Ce trebuie să faci ca să ai credință puternică și să vezi lucrarea lui Dumnezeu în viața ta?”

Modelul pentru viaţa crestină

Filipeni 2:1-9 

Filipeni 2:1-9 este un pasaj important din Epistola lui Pavel, care ne vorbeşte despre smerenia lui Isus Hristos. Pentru a înţelege mai bine acest pasaj vă propun mai întâi să clarificăm unii termenii din acest pasaj

v.1 “Dacă” nu este condiţional aici, ci introduce un argument. Ar putea fi tradus astfel: “De vreme ce este îndemnare în Hristos…”

v.3 Duhul de ceartă si slava desartă sunt cauza celor mai multe dezbinări din biserică.

Smerenia faţă de alţii va duce la relaţii armonioase. Acestea disbinări l-au motivate pe Pavel să scrie despre smerenie, demonstrând exemplul lui Hristos.

v.4 “Foloasele altora” – acesta este cuvântul cheie pentru acest fragment, reprezentând

motivaţia conduitei crestine. Gândul la ce este mai bine pentru celălalt ar trebui să-l

motiveze pe crestin.

v.5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: Aceasta nu înseamnă o imitaţie a lui Isus Hristos, ci împărtăsirea cu gândul lui Hristos pe care numai Duhul Sfânt o poate realiza.

În continuare sunt prezentaţi cei şapte pasi ai smereniei lui Hristos:

(1)  v. 6 El nu era în pericol de a-si pierde locul în Trinitate din cauza unor lipsuri din partea

Sa sau din cauza abilităţii şi ambiţiei vreunui concurent. Isus era Dumnezeu pur si simplu,

fără nici un efort.

a.2 Cor. 4:4 “a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”, Coloseni 2:15,16 “El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.”, Evrei 1:3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

b.Ioan 5:18 “Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.”, Ioan10:33 “Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”

(2) v. 7 Aceasta este chenoza cristică, cum spun teologii. Isus nu S-a golit de natura sa

divină, de dumnezeirea Sa – El a fost pe deplin Dumnezeu si pe deplin om. Dar S-a golit de slava Sa (vezi Ioan 17:5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.).

A luat chip de rob – Psalmul 22:6 “Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.”,  Isaia 53:3 “Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.”,   Isaia 52:13 “„Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.”  Marcu 9:12 “El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.” , Romani 15:3 “Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.”

– Ezech.34:23,24 “Voi pune peste ele un singur păstor care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. 24. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!”,

Mat. 20:28 “Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

(3) El era un vlăstar al lui Isai. Isai era un ţăran din Betleem. Desi descindea din linia împărătească a lui David, linia aceasta devenise cu timpul un simplu vasal (sau supus) al Romei.

(4) A deveni om, era o umilire pentru Isus care era Dumnezeu. Pentru a înţelege acest lucru, încercaţi să vă imaginaţi cât de umilitor ar fi pentru noi să ne prefacem în furnici.

(5)  v. 8 El nu a fost smerit de alţii, ci S-a smerit El însusi cu bucurie. Este o smerenie reală, autentică, nu ca aceea afişată de cunoscutul personaj al lui Dickens din David Copperfield – Uriah Heep. Mândria este opusul smereniei (1 Petru 5:6 Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.).

(6) Moartea este rezultatul păcatului. Este o judecată pronunţată asupra omului.

(Ezec. 18:20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.). Isus a purtat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele noastre Evrei 9:28 “tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

(7) Crucea era metoda de execuţie folosită de Roma pentru cei care încălcau legea. Era o emblemă a ruşinii şi a infamiei. “A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.  A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Coloseni 1:14-15)

Dumnezeu să ne ajute şi pe noi ca să fim smeriţi, după exemplul frumos ai lui Isus Hristos.

Rugăciunea noastră trebuie să fie „Arată-mi harul Tău, ştiu că nu-l merit.”

Pasajul din Biblie: Filipeni 1:12-30

• Când îl strângi pe Pavel chiar şi în închisoare, din el „iese” Domnul Isus Hristos. Noi trebuie să avem dragoste şi rugăciune pentru cei din biserică. Harul lui Isus Hristos ne ajută să trecem prin orice situaţie.
• Pavel a reuşit ca să răstoarne planurile rele ale demonilor şi ale oamenilor, făcând să triumfeze chiar în aparenta tragedie… dar peste toate triumfă Dumnezeu.

Vs.12 – împrejurările în care mă găsesc au lucrat mai degrabă la înaintarea Evangheliei. Vs.13 –Lanţurile lui Pavel au fost în Hristos, fiindcă mulţi au ajuns să cunoască că el a fost întemniţat şi au auzit Evanghelia –  toată lumea vorbeşte şi aude despre Pavel. Curtea împărătească este garda pretoriană ai Imperiului Roman. Dumnezeu îi spune lui Pavel că îl bagă în închisoare şi toată curtea împărătească va auzi Evanghelia. Este interesat ce metode foloseşte Dumnezeu pentru a promova Evanghelia. Lucrurile din viaţa acesta sunt orchestrate de Dumnezeu nu numai pentru şlifuirea noastră şi pentru a duce Evanghelia. Filipeni 4:22 – cei din casa Cezarului vă trimit sănătate (Au auzit Cuvântul lui Dumnezeu prin Apostolul Pavel şi apoi s-au pocăit).

Vs.14 – Al doilea rezultat favorabil al întemniţării lui Pavel a fost că mulţi creştini au fost îmbărbătaţi ca să-L mărturisească pe Hristos.  Cei care se încred în Hristos înflăcărează acel foc. Iacov ne spune ca să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări. Noi trebuie să pricepem Cine ne controlează încercarea şi suferinţa. Nu privi la situaţii grele cu ochii tăi, ci privește cu ochii Domnului.

Vs.15 – Har mântuitor, Harul de a trăi. Pe urmele lui Pavel merg iudaiuzatorii, care predică altă Evanghelie – „că prin Domnul Isus suntem iertaţi dar pentru a fi mântuiţi mai trebuie să ţinem şi Legea – cele 10 porunci, legea moziacă, apoi legea civilă”. Domnul Isus nu a desfiinţat legea Domnului, nici legea civilă ci numai legea mozaică – tăierea împrejur. La Galateni Pavel ne spune că Legea este dragoste, care este rodul Duhului Sfânt. Harul mântuirii este că Domnul Isus ne dă putere să împlinim tot ce ne cere El. cu eforturile firii pământeşti eu trebuie să vin la Hristos.

Vs.18 – 19 – Pavel refuză să se lase doborât de motivele greşite care-i animă pe unii. Hristos este vestit de ambele grupuri…. mai mult decât mântuire (în sens de a fi eliberat din închisoare). Mijlocul de care se va folosi Dumnezeu pentru al elibera din închisoare sunt rugăciunile sfinţilor, Filipenilor şi slujba sau ajutorul Duhului lui Isus Hristos. Pentru aceasta trebuie rugăciune. Cel mai mare duşman al meu sunt eu însumi, şi trebuie să scap de mine.

Vs.27 – Pană acum a vorbit despre vrăjmaşii Evangheliei, iar acum vorbeşte despre destinatari. Noi nu trebuie să ne înspăimântăm de protivnici. Cetăţenii cerului trebuie să se poarte pe măsura înaltei chemări şi calităţi ce o deţin.

Vs.29 – vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi, ci să pătimiţi pentru El. purtarea  noastră trebuie să slăvească pe El.

Mulţumirea – un mod de viaţă a apostului Pavel

     A fost o zi măreaţă în istoria misioniera­tului creştin când apostolul Pavel a ajuns până la Troa, cu prilejul celei de-a doua călătorii misionare a sa. Troa era situată pe coasta de nord-vest a Asiei Mici, de partea cealaltă a Mării Egee, vis-a-vis de Grecia. Într-o noapte, În cadrul unei vedenii, aposto­lului i s-a arătat un om, care i-a spus: „Vino În Macedonia şi ajută-ne!” (Fapte 16:9). Imediat Pavel a aranjat să plece cu corabia in Macedonia, împreună cu Timotei, Luca şi Sila. Aceştia au debarcat pe pământul Europei la Neapolis, după care s-au deplasat în interiorul teritoriului, ajungând la Filipi – oraş deţinând pe vremea statutul de colonie romană, guvernată de oficialităţi romane, care acordau drepturi şi privilegii de cetăţe­nie locuitorilor săi.

Asemenea epistolelor către Efeseni, Coloseni şi Filemon, Filipeni a fost redactată în închisoare, de unde apartenenţa sa la categoria „Epistolelor din închisoare” (sau din captivitate). Dar, dacă celelalte trei au fost scrise şi expediate aproape sigur în acelaşi timp (prin anul 60 d.Cr.), Filipeni a fost redactată în mod sigur puţin mai târziu.

 

               În acest articol vă propun să studiem Filipeni

           1:1- Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii       şi diaconii:

2. Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3. Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.
   4. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
   5. pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.
   6. Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
   7. Este drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanţurile mele cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har.
   8. Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă, în Isus Hristos.
   9. Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,
   10. ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos,
   11. plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

 

Nici nu trebuie de citit Scriptura pentru informare, ci pentru trăire. Dumnezeu trebuie să-şi împlinească Cuvântul în viaţa noastră. În viaţa aceasta nu trebuie mult să învăţăm, ci trebuie să ne reamintim.

Dumnezeu l-a transformat pe Apostolul Pavel, de la omul religios l-a făcut vestitor al poruncilor Noului Testament. Cuvântul despre Isus Hristos se menţionează de 32 ani, şi această ne vorbeşte că este epistola despre Isus Hristos.

Medetaţii la Cina cea de taină

Ioan 13:1-3 “1. Înainte de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.2. În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, 3. Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,”

În seara aceia, când a avut loc Cina cea de taină, se încheie lucrarea lui Isus de ucenicie pe pământ. A fost o perioadă de lucrare, vestirea Evangheliei, vindicări. Iar acum lucrurile se schimbă, urmează trădarea, arestarea, batjocurile, răstignirea, moartea, învierea şi înălţarea la cer.

1. Cum noi trebuie să ne înfăţişăm la Cina Domnului?  Vedem din versetul 2 că diavolul îi pune pe inima lui Iuda sa-L vândă pe Isus. Lui Iuda îi vine în gând cel mai mare păcat din lumea această  – trădarea Domnului Isus. Iuda a hotărât s-a hotărât să-L vândă pe Mântuitorul lumii, pe Dumnezeu întrupat.

Iată cum noi ar fi bine să ne înfăţişăm la Cina Domnului:

a. Cu sufletul curat, spălat în single Mântuitorului  – Evrei 10:21-21 “şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,   să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.”

b.La Cină concetreză-ţi gândurile asupra Cuvântului lui Dumnezeu, şi nu la şoapta diavolului. La Iuda în minte i-a intrat diavolul, şi i-a pus gândul ca să-L tradeze pe Domnul.

c.Vs.3 Isus ne cunoşte gândurile, intenţiile şi scopurile cu care venim la Masa Lui. În prezenţa Domnului părtăşia noastră este foarte valoroasă. În părtăşie cu El, avem parte de bucurie şi pace, mângăere. Isus a zis: “Am dorit mult să mănânc paştele această”, ca să ne arăte valoarea acestei părtăşii. Dacă până atunci se sărăbătorea ieşirea evreilor din Egipt, de atunci încoace noi sărbătorim pe Isus Cel înviat. Hristos este Paştele noastre, ne spune apostolul Pavel. Doumnul Isus a murit pentru noi, ca noi să avem viaţă din Dumnezeu, viaţa din Dumnezeu înseamnă pace, bucurie, mângăiere, liniştea şi putere în rugăciune. Domnul Isus ne-a spus “Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:54)

2. Matei 26:26-29  “Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”27. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; 28. căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. 29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

O dată cu iniţierea Cinei Domnului, Domnul Isus începe o etapă nouă în istoria bisericii – iniţierea Noului Legământ, despre care ne-a profeţit Ieremia (Ieremia 31:23-40).

Cina cea de taină este simbolul Noului Legământ, al cărui Mijlocitor este Domnul Isus, al cărui trup S-a frânt pentru întreaga omenire și al cărui sânge urma să se verse spre iertarea păcatelor multora. De aceea în multe biserici creștinii comemorează, prin Cina Domnului, moartea lui Isus, căci în alte evanghelii Isus le spune ucenicilor să facă acest lucru spre pomenirea Lui.

Închiere:

Dumnezeu să ne ajute ca în această zi să ne aducem aminte de moartea Domnului Isus și să fie o zi în care fiecare să ne cercetăm inimile, ca să vedem cât de credincioși suntem în noul legământ, în care am intrat.

 

Învăţătura sănătoasă ai Evangheliei

Coloseni 1:21-23 – “21. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum
22. prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;
23. negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.”

1. I. Noi eram în întuneric

Biblia ne spune fiecare om se naşte păcătos: “Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51:5) Şi din această cauză noi am devenit vrăjmaşi cu Dumnezeu. Cei nu vor să asculte de poruncile lui Dumnezeu, se opun Lui, sunt într-o poziţie de vrăjmăşie cu Dumnezeu. Păcatele ne despart de Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este Sfânt şi nu poate suferi păcatul, şi în prezenţa Lui păcatul numai poate fi. Omul păcătuind se face vrăjmaş cu Dumnezeu prin gândurile faptele lui.

Cum de ajutat pe cel ce este pe calea sinuciderii

Informaţia de pe situl http://www.crime.md/category/sinucidere-2/   ne prezintă o problemă foarte gravă care este la noi în societate. Tot mai des auzim la noutăţi cazuri de sinucidere. Doresc în acest articol să prezint  ce ne spune Biblia cum putem ajuta o persoană care este pe calea sinuciderii.

Suicidul este a doua cauză majoră a morţii în rândurile adoliscenţilor. Specialistul în problem de tineret şi conferenţiarul Jeryy Johnston notează:

Potrivit datelor Institutului Naţional de Sănătate Mentală, în Statele Unite se sinucid în fiecare zi 18 adolescenţi. La fiecare 80 de minute un alt adolescent hotărăşte să se sineucidă. Ce coşmar să-ţi dai seama că în ţara noastră (se referă la SUA)peste 100 de adoliscenţi îşi iau viaţa în fiecare săptămână. În cursul unui an, totalul de vieţi pierdute se redică la incredibila cifră de 6500…

De este importantă pogorârea Duhului Sfânt pe pământ

La Rusalii noi de fapt sărbătorim pogărârea Duhului Sfânt pe pământ şi începutul Bisericii lui Isus Hristos.

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. (Faptele Apostolilor 2:1-4)

I.                    Ucenicii s-au umplut cu Duhul Sfânt

În acea zi, când s-a pogorât Duhul Sfânt pe pământ, ucenicii Domnului Isus s-au umplut cu Duhul Sfânt şi au început să mărturisească Evanghelia în difirete limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Hristos a Înviat!

Dragi prieteni va felicităm cu Învierea lui Isus Hristos! Hristos a Înviat şi astfel ne-a deschis uşa spre viaţa veşnică. Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25-26). Va felicitam cu aceasta frumoasa sărbătoare, vă dorim sănătate, fericire şi succese în lucrare. Fie ca această sărbătoare să vă aducă multă bucurie în suflet, mai multă credinţă şi o cunoaştere mai profundă ai lui Isus Hristos, studiind Biblia.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!