Închinarea – aşa cum a spus Dumnezeu

Când Moise s-a urcat pe Muntele Sinai pentru a primi Cele zece porunci, poporului i s-a interzis să-l însoţească; nerespectarea acestei interdicţii trebuia pedepsită cu moartea. Omul păcătos nu putea sta în prezenţa Dumnezeului Sfânt.

Moise a stat pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. În acest timp, Dumnezeu i-a dat nu numai Cele zece porunci şi planurile detaliate pentru Locaşul Sfânt, ci şi procedurile prin care Moise trebuia să-i ungă, să-i ordineze şi să-i sfinţească pe preoţi care aveau să slujească în Locaşul Sfânt.  

Omul avea nevoie de un reprezentat. Omul avea nevoie de cineva care să mijlocească pentru el în acest nou locaş de închinare, de cineva care  putea să aducă jertfe, astfel încât Dumnezeu să fie mulţumit, jertfa să fie primită şi relaţia omului cu Dumnezeu să fie restaurată. Atunci Dumnezeu putea să locuiască în mijlocul poporului şi oamenii puteau să aibă părtăşie cu El.

Adevărata închinare are la bază credinţa

În articolul anterior am văzut că adevărata închinare începe cu ascultarea. Avraam a ascultat de cerinţa lui Dumnezeu ca să meargă pe muntele Moria ca să aducă pe unicul său fiu ca jertfă. Nu a fost uşor lui Avraam să asculte de porunca lui Dumnezeu, dar el a ascultat fiindcă Îl iubea foarte mult pe Dumnezeu.

În acest articol doresc să vă prezint cu ce s-a închiat această istorie şi învăţăm din ea ceva important.

Genesa 22:11-19 Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el.
“Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”
Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.
Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.
Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”  Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.”

Aceasta isotorie ne prezintă cum s-a închinat Avraam lui Dumnezeu. Ascultarea lui a fost fără reserve, fără condiţie. Avraam a făcut totul cum i-a poruncit Dumnezeu. Desigur Dumnzeu l-a pus la încercare pe Avraam, Dumnezeu nu a dorit ca Avraam să omoare pe unicul său fiu. Dumnezeu a vrut să vadă cât de mult Avraam Îl iubeşte pe El.

Adevărata închinare se începe cu ascultarea

Există o foame, o căutare după lucrurile spirituale. Omul a fost creat pentru închinare. Dar la ce să se închine – sau cui? Ori contează acestea lucruri atâta timp cât cineva găsăşte ceva ce i se potriveşte? Oare există un mod corect de închinare, şi un mod greşit de închinare? Există vreo modalitate de-a ne dezvolta o relaţie reală şi apropiată cu Dumnezeu?

Aceste sunt întrebările la care dorim să găsim răspunsuri în timp ce vom căuta să aflăm ce spune Biblia despre închinare.