Modelul pentru viaţa crestină

Filipeni 2:1-9 

Filipeni 2:1-9 este un pasaj important din Epistola lui Pavel, care ne vorbeşte despre smerenia lui Isus Hristos. Pentru a înţelege mai bine acest pasaj vă propun mai întâi să clarificăm unii termenii din acest pasaj

v.1 “Dacă” nu este condiţional aici, ci introduce un argument. Ar putea fi tradus astfel: “De vreme ce este îndemnare în Hristos…”

v.3 Duhul de ceartă si slava desartă sunt cauza celor mai multe dezbinări din biserică.

Smerenia faţă de alţii va duce la relaţii armonioase. Acestea disbinări l-au motivate pe Pavel să scrie despre smerenie, demonstrând exemplul lui Hristos.

v.4 “Foloasele altora” – acesta este cuvântul cheie pentru acest fragment, reprezentând

motivaţia conduitei crestine. Gândul la ce este mai bine pentru celălalt ar trebui să-l

motiveze pe crestin.

v.5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: Aceasta nu înseamnă o imitaţie a lui Isus Hristos, ci împărtăsirea cu gândul lui Hristos pe care numai Duhul Sfânt o poate realiza.

În continuare sunt prezentaţi cei şapte pasi ai smereniei lui Hristos:

(1)  v. 6 El nu era în pericol de a-si pierde locul în Trinitate din cauza unor lipsuri din partea

Sa sau din cauza abilităţii şi ambiţiei vreunui concurent. Isus era Dumnezeu pur si simplu,

fără nici un efort.

a.2 Cor. 4:4 “a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”, Coloseni 2:15,16 “El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.”, Evrei 1:3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

b.Ioan 5:18 “Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.”, Ioan10:33 “Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”

(2) v. 7 Aceasta este chenoza cristică, cum spun teologii. Isus nu S-a golit de natura sa

divină, de dumnezeirea Sa – El a fost pe deplin Dumnezeu si pe deplin om. Dar S-a golit de slava Sa (vezi Ioan 17:5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.).

A luat chip de rob – Psalmul 22:6 “Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.”,  Isaia 53:3 “Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.”,   Isaia 52:13 “„Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.”  Marcu 9:12 “El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.” , Romani 15:3 “Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.”

– Ezech.34:23,24 “Voi pune peste ele un singur păstor care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. 24. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!”,

Mat. 20:28 “Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

(3) El era un vlăstar al lui Isai. Isai era un ţăran din Betleem. Desi descindea din linia împărătească a lui David, linia aceasta devenise cu timpul un simplu vasal (sau supus) al Romei.

(4) A deveni om, era o umilire pentru Isus care era Dumnezeu. Pentru a înţelege acest lucru, încercaţi să vă imaginaţi cât de umilitor ar fi pentru noi să ne prefacem în furnici.

(5)  v. 8 El nu a fost smerit de alţii, ci S-a smerit El însusi cu bucurie. Este o smerenie reală, autentică, nu ca aceea afişată de cunoscutul personaj al lui Dickens din David Copperfield – Uriah Heep. Mândria este opusul smereniei (1 Petru 5:6 Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.).

(6) Moartea este rezultatul păcatului. Este o judecată pronunţată asupra omului.

(Ezec. 18:20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.). Isus a purtat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele noastre Evrei 9:28 “tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

(7) Crucea era metoda de execuţie folosită de Roma pentru cei care încălcau legea. Era o emblemă a ruşinii şi a infamiei. “A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.  A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Coloseni 1:14-15)

Dumnezeu să ne ajute şi pe noi ca să fim smeriţi, după exemplul frumos ai lui Isus Hristos.