”Genesa, 1:28 leagă sexualitatea umană de procrearea –reproducerea după soiul său. Dumnezeu le spune lui Adam și Evei: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Rodul omenirii – al soțului și al soției – este o altă ființă umană. De aceea homosexualitatea nu poate duce la îndeplinire prima poruncă dată de Dumnezeu rasei umane.

Genesa 2:24 leagă sexualitatea umană de relația de unitate care există între persoanele de sex opus – soțul și soția. ” De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Aceasta unitate într-un singur trup se referă la unitatea trupească și spirituală dintre soț și soție în timpul actului sexual. Isus a menționat acest pasaj din Genesa ca și fundament al învățăturilor Sale despre căsătorie (Matei 19:4-5; Marcu 10:7-8). Este evident faptul că până și constituția structurală a corpurior fizice a doi bărbați sau a două femei face imposibilă trăirea acestei unități într-un singur trup. Astfel, homosexualitatea este respinsă de planul creativ, făcut de Dumnezeu-Creator cu un scop.

În capitolul 18 al cărții Levitic, ne este dată o listă cu porunci divine menite să apere sfințenia căsătoriei și să păstreze respectul moral pentru familie ca și instituție divină. Acestea legi levitice sunt fundamentale în ordinea creației din Genesa. În mijlocul acestei liste care condamnă incestul (versetul 6) și adulterul (versetul 20), ni se spune: ” Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.” (v.22) .

În cartea Romani, Pavel descrie mânia lui Dumnezeu împotriva lipsei de sfințenie a neamurilor. Aceasta nelegiuire se datora în parte păcatului pângăririi trupului, Pavel individualizează homosexualitatea. El o explică prin lipsa lor de sfințenie:

” De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:24-28)

Scriind creștinilor din Corint, Pavel îi învață să nu tolereze imoralitatea printre frații lor de credință: ” Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:9-10). Iar în scrisoarea către Timotei, Pavel asociază homosexualitatea cu fărădelegea, cu cel nesupus, cu cel nelegiuit și păcătos, cu cel fără evlavie, cu cel necurat și cu ucigătorul de oameni: ” Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase (1 Timotei 1:8-10).

Există încă alte patru pasaje biblice care asociază în mod indirect homosexualitatea cu purtarea păcătoasă:

” Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. Au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.” Lot a ieşit afară la ei, la uşă, a încuiat uşa după el şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.” Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.” Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. (Genesa 19:4-9)

” Pe vremea când nu era împărat în Israel, un levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.

2. Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă şi l-a părăsit, ca să se ducă în casa tatălui ei în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

3. Bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei; şi când l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie.

4. Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mâncat şi au băut, şi au rămas noaptea acolo.

5. A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă, şi levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă; şi apoi veţi pleca.”

6. Şi au şezut de au mâncat şi au băut amândoi. Apoi tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăşte-te, dar, să rămâi aici la noapte, şi să ţi se înveselească inima.”

7. Bărbatul se scula să plece; dar, în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea.

8. În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineaţă să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: „Întăreşte-ţi mai întâi inima, te rog; şi rămâi până ce se va pleca ziua spre seară.” Şi au mâncat amândoi.

9. Bărbatul se scula să plece cu ţiitoarea şi sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi, dar, peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte, şi să ţi se înveselească inima; mâine vă veţi scula dis-de-dimineaţă ca să porniţi la drum, şi te vei duce la cortul tău.”

10. Bărbatul n-a vrut să mai rămână şi în noaptea aceea, ci s-a sculat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea lui.

11. Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a iebusiţilor şi să rămânem în ea peste noapte.”

12. Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci să mergem până la Ghibeea.”

13. A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibeea sau Rama, şi să rămânem acolo peste noapte.”

14. Au mers mai departe, şi apunea soarele când s-au apropiat de Ghibeea, care este a lui Beniamin.

15. S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibeea. Levitul a intrat şi s-a oprit în piaţa cetăţii. Nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămână peste noapte.

16. Şi iată că un bătrân se întorcea seara de la munca câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibeea, şi oamenii din locul acela erau beniamiţi.

17. El a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Şi bătrânul i-a zis: „Încotro mergi şi de unde vii?”

18. El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, şi acum mă duc la Casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă.

19. Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pâine şi vin pentru mine, pentru roaba ta şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.”

20. Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămâi în piaţă peste noapte.”

21. L-a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii şi-au spălat picioarele; apoi au mâncat şi au băut.

22. Pe când se înveseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă şi au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.”

23. Stăpânul casei a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi mişelia aceasta.

24. Iată că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită.”

25. Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat ţiitoarea şi le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa; şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă.

26. Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei şi a rămas acolo până la ziuă.

27. Şi dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis uşa casei şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mâinile pe prag.

28. El i-a zis: „Scoală-te şi haidem să mergem!” Ea n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat acasă.

29. Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel.

30. Toţi cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luaţi aminte, dar, la lucrul acesta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi!” (Judecătorii 19:1-30)

” Pe vremea când nu era împărat în Israel, un levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.

2. Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă şi l-a părăsit, ca să se ducă în casa tatălui ei în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

3. Bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei; şi când l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie.

4. Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mâncat şi au băut, şi au rămas noaptea acolo.

5. A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă, şi levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă; şi apoi veţi pleca.”

6. Şi au şezut de au mâncat şi au băut amândoi. Apoi tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăşte-te, dar, să rămâi aici la noapte, şi să ţi se înveselească inima.”

7. Bărbatul se scula să plece; dar, în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea.

8. În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineaţă să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: „Întăreşte-ţi mai întâi inima, te rog; şi rămâi până ce se va pleca ziua spre seară.” Şi au mâncat amândoi.

9. Bărbatul se scula să plece cu ţiitoarea şi sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi, dar, peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte, şi să ţi se înveselească inima; mâine vă veţi scula dis-de-dimineaţă ca să porniţi la drum, şi te vei duce la cortul tău.”

10. Bărbatul n-a vrut să mai rămână şi în noaptea aceea, ci s-a sculat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea lui.

11. Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a iebusiţilor şi să rămânem în ea peste noapte.”

12. Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci să mergem până la Ghibeea.”

13. A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibeea sau Rama, şi să rămânem acolo peste noapte.”

14. Au mers mai departe, şi apunea soarele când s-au apropiat de Ghibeea, care este a lui Beniamin.

15. S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibeea. Levitul a intrat şi s-a oprit în piaţa cetăţii. Nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămână peste noapte.

16. Şi iată că un bătrân se întorcea seara de la munca câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibeea, şi oamenii din locul acela erau beniamiţi.

17. El a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Şi bătrânul i-a zis: „Încotro mergi şi de unde vii?”

18. El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, şi acum mă duc la Casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă.

19. Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pâine şi vin pentru mine, pentru roaba ta şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.”

20. Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămâi în piaţă peste noapte.”

21. L-a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii şi-au spălat picioarele; apoi au mâncat şi au băut.

22. Pe când se înveseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă şi au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.”

23. Stăpânul casei a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi mişelia aceasta.

24. Iată că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită.”

25. Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat ţiitoarea şi le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa; şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă.

26. Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei şi a rămas acolo până la ziuă.

27. Şi dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis uşa casei şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mâinile pe prag.

28. El i-a zis: „Scoală-te şi haidem să mergem!” Ea n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat acasă.

29. Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel.

30. Toţi cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luaţi aminte, dar, la lucrul acesta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi!” (2 Petru 2:1-22)

” Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

4. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.

5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

6. El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.

7. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

8. Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile.

9. Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”

10. Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.

11. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!

12. Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;

13. nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.

14. Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,

15. ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.”

16. Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig.

17. Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.

18. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite.

19. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.

20. Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,

21. ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.

22. Mustraţi pe cei ce se despart de voi;

23. căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne. ” (Iuda 3-23)

   

Învierea lui Isus

Marcu 16:1-8 “După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.  În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.  Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”  Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.  Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat.  El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.  Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.”  Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.  “

   Pregătire pentru moarte

Ceea ce ne miră cel mai mult: că acestea femei au fost în mod absolut normal pregătite numai pentru moarte. Ele cunoşteau mormîntul, ştiau drumul. Pregătiseră din timp ungerea trupului . Loialitatea lor faţă de Isus este un exemplul strălucitor. Luciditatea lor este demnă de admirat: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” – Şi noi suntem preocupaţi de asfel de de giji şi de astfel de griji şi de „pietre” – Oricum, ne place mai mult luciditatea femeilor decât un fanatism visator, care să fi planificat deja dinainte minunea – Deci, aceştia au fost martorii învierii: oamenii, care s-au aşteptat numai la arte.

Conform v.5, femeile au intrat în mormânt. Să descriem mai întâi mormântul, aşa cum rezultă din Evanghelia după Marcu: un mormânt, proprietatea unui om bogat (Iosif din Arimateia), săpat direct în stâncă, nu departe de Golgota, cu o cameră mortuară, la care se putea ajunge desigur, printr-un gang scurt, după ce intră pe uşă în momânt; iar din afară închis cu o piatră grea, care evident se prăvălea (răstăgolea). După ce intră pe uşă şi parcurg eventual gangul de la intrare, femeile intră deci în camera mortuară efectivă, în care fuesese Isus pus vineri. Doarece sunt trei femei, martorii suficienţi conform Legii VT (cf. Deut.17:6; 19:5). Ştiinţific acest loc – gen de mormânt se numeşte mormânt bancă-arcosolia.

 Chemate la mesajul învierii                                                                                                                                                                          

Menţionaea unei reallităţi simple: „Piatra fusese prăvălită” – Nici o exagerare romantică sau religioasă! – În mormânt, la deapta, o persoană – Probabil un mormânt cu nişă sau cu ladă – Apariţia strălucitoare arată că este vorba despre un înger – Şi acest înger indică mai întâi spre realitatea vizibilă: „Căutaţi pe Isus?” – „Iată locul unde Îl puseseră” (Îngerul ştie ce le frământă, ele căutau pe Isus, ele nu aveau nici o perspectivă dincolo  moarte şi cruce – Dar apoi, îngerul le transmite mesajul vieţii: „A înviat” – El le dă un semn de asigurare: Îl vor vedea pe Isus în Galileia – El le aminteşte cuvintele lui Isus din 14:28. Ce bine, că ne putem orienta după cuvintele lui Isus. Li se dă o sarcină: ucenicii şi Petru trebuie să afle mesajul vieţii – Ce schimbare a tuturor relaţiilor în această lume: Cineva a înviat! – Cineva a biruit moartea – Puterea lui Dumnezeu este mai mare decât moartea – Am aflat noi înşine deja mesajul vieţii, încât să-l putem transmite mai departe?

Lângă realitatea lumii pămînteşti se mai adaugă însă revelaţia divină, care explică de ce a fost mormântul gol: A înviat. Tradus exact, aici se spune: „A fost înviat” anume de Tatăl.

O Minune dincolo de închipuirea omului                                                                                                                                           

Reacţia femeilor este de spaimă – Răspunsul lor: fuga – Nu deschid gura – Abia mai tărziu se schimbă situaţia (cf. Luca 24:9 şi urm. Cu Marcu 16:10 şi urm.) – S-a râs de ele atunci când au transmis mesajul (v.11; Luca 24:11) – Din aceasta rezultă, că înviarea lui Isus nu a fost invintată – Nu a fost rodul unei speculaţii evlavioase. Mai mult, recunoaşterea acestei minuni a trebuit să se impună împotriva tuturor închipuirilor de până atunci ale ucenicilor. Şi noi o înţelegem numai intuitiv, însă Îl experimentăm pe Isus, Cel înviat atunci când ne rugăm Lui şi când Îi încredinţăm viaţa noastră.

…..spuneţi ucenicilor Lui: acestea cuvinte indică distanţa la care s-au ţinut ucenicii în timpul răstignirii. Cu toate acestea, Isus nu îi reneagă. Şi lui Petru: el este scos în evidenţă în mod deosebit. De ce? Deoarece prin mesajul adresat lui Petru, Isus vrea să arate clar că l-a iertat (cf. Luca 24:34; Ioan 21:15….). dar de ce a fost iertat Petru şi Iuda nu? Motivul a fost că lui Petru i-a părut rău (14:72) şi a rămas în continuare în mijlocul ucenicilor (cf. Ioan 20:2 şi urm.) Dacă Iuda ar fi făcut acelaşi lucru, ar fi putut fi iertat şi el.

… ca să mergem înaintea voastră în Galileia: Isus împlineşte deci ceea ce vestise înainte de răstignirea Sa. Acolo, la locul începutului slujirii Lui pământeşti, Îl vor vedea din nou ucenicii. Cercul lucrării Lui va fi închis atunci. Îngerul în mod special indică spre caracterul demn de încredere al cuvintelor lui Isus: cum v-a spus. Astăzi putem să ne bazăm la fel de mult pe cuvintele lui Isus, ca uncenicii de odinioară. Apariţiile Celui Înviat în Galelelia sunt relatate, printre altele, în Matei 28:16, şi urm. Şi Ioan 21:1 şi urm.

Domnul Isus şi-a dat viata în locul nostru. Pedeapsa ce trebuia sa cadă peste noi calcatorii de Lege, a căzut peste Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata valoare a Paştelui.

III. Însă Isus rămâne într-o dependență totală de Tatăl (vs.11)
El nu se lasă influențat de bucuria generală – El nu devine mândru și nu se îngâmfă – Ținta Lui este Templul, casa Tatălui – El vrea să fie un Mesia Sfânt, nu un domnitor lumesc fastous – El vrea să împlinească Maleahi 3:1 – Pe înserate, o senzație: Isus nu rămâne în Ierusalim – El alege Betania, ca loc de odihnă și de înnoptare – Nu este aceasta o distanțiere? – Nu ne arată acest lucru deja în mod profetic, ca atmosfera din Ierusalim se va schimba și că cetatea este amenințată cu judecată? – Astfel, intrarea lui Isus în Ierusalim se încheie cu o notă gravă – Noi însă, trebuie să învățăm de la Isus să rămânem în toate situațiile și cu prioritate dependenți de Tatăl din cer.

„Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”

 Simeon aparţinea rămăşiţei evlavioase de evrei care aşteptau venirea lui Mesia. Lui i s-a revelat de către Duhul Sfânt că nu va muri până nu va vedea pe Hristosul Domului. Psalmul 25:14 „Prietenia (în altă traducere scrie Secretul Domnului) Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură. „. Celor care umblă în părtăşie tăcută, contemplativă cu Dumnezeu. El oferă o tainică împărtăşire a cunoştinţei devine.

Semion a intran exact în ziua în care părinţii lui Isus L-au prezentat lui Dumnezeu. Simion a fost instruit în chip supranatural cu privire la faptul că Copilul era Mesia cel Făgăduit.

„Aceasta este adevărata bucurie în viaţă: să fii folosit într-un scop pe care tu îl admiţi ca foarte important.” (Stephen Covey)

„În inima omului e un loc care nu poate fi umplut decât de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.” (Blaise Pascal)

După această izbucnire iniţială de slavă la adresa lui Dumnezeu, pentru Mesia, Simion a binecuvîntat părinţii, rostind cuvinte profetice Mariei. Profeţia este compusă din patru părţi:

1. Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel – Cei aroganţi, nepocăiţi şi necredincioşi vor cădea şi vor fi pedepsiţi. Cei care se smiresc, se pocăiesc de păcatele lor şi-L primesc pe Isus se vor ridica şi vor fi binecuvântaţi.
2. şi să fie un semn care va stârni împotrivire. – Persoana Lui Hristos urma să fie învăluită într-o semnificaţie specială. Însăşi preszenţa Sa pe pământ era o dovadă puternică de mustrare împotriva păcatului, şi a nelegiuirii, provocând astfel profundă animozitate în inima omenească.
3. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie – Simeon prezicea prina acestea cuvinte durerea cumplită care avea să inunde inima Mariei, când avea să-şi vadă Fiul răstignit (Ioan 19:25).
4. ca să se descopere gândurile multor inimi – Modul în care reacţionează cineva faţă de Mântuitorul este un indiciu al motivaţiilor şi aafecţiunilor sale lăuntrice. Astfel, cîntarea lui Simeon include ideile de: piatră de încercare, piatră de poticnire, trambulină de lansare şi sabie.

Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului – după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” –  şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

1. Circumcizia lui Isus a avut loc în a opta zi. A fost un semn al legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu Avraam. În aceiaşi zi, potrivit tradiţiei ebraice, I S-a dat Copilului un Nume. Îngerul îi instruise pe Maria şi pe Iosif să-L numească Isus „Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. „ (Matei 1:21).

2. Adoua ceremonie a constatat în purificarea Mariei – act care a avut loc la patruzeci de zile după naşterea lui Isus, după cum este scris în Lev.12:1-4: „Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:  „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când o femeie va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei. În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur. Femeia să mai rămână încă treizeci şi trei de zile ca să se cureţe de sângele ei; să nu se atingă de niciun lucru sfânt şi să nu se ducăla Sfântul Locaş, până nu se vor împlini zilele curăţării ei.”.

În mod obişnuit, părinţii trebuieau să aducă un miel ca ardere de tot, şi un pui de porumbele sau turturea, ca jertfă de păcat.

Dar în cazul săracilor, se făcea o excepţie, aceştia putînd aduce „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel” Lev. 12:6-8 – „Când se vor împlini zilele curăţării ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa Cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire. Preotul să le jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea; şi astfel ea va fi curăţată de scurgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată. Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată.”.

Faptul că Maria nu a adus un miel, ci numai doi pui de pormbel denotă sărăcia în care S-a născut Isus.

3. Al treilea ritual a fost prezentarea lui Isus la templul din Ierusalim. Iniţial, Dumnezeu decretase ca întâiul născut de parte bărbătească Îi aparţine Lui; fii întâi născui trebuieau să formeze ceata preoţilor „Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.” – Exod 13:2. Ulterior, El a ales semenţia lui Levi ca membri acesteia să slujească de preoţi „Apropie de tine pe fratele tău, Aaron, şi pe fiii săi, şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.  Fratelui tău, Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă. – Exod 28:1,2. Apoi părinţii îl puteau „răscumpăra” pe întâiul lor născut prin plata a cinci sicli. Asta ei au făcut ei când L-au închinat Domnului.

9. La viaţa veşnică
1 Timotei 6:12 ” Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.”

II. Cum noi să comportăm având această chemare:
Efeseni 4:1 ” Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste 3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”
1 Tesal. 2:12 ” să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.”

Rugaţi-vă ca să vă comportai în chip vrednic de Dumnezeu faţă de chemarea voastră:
2 Tesal. 1:11 ” De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă”.

Ai acceptat tu chemarea lui Dumnezeu în viaţa ta? Cum tu te comporţi având chemarea lui Dumnezeu?

Este foarte important să vedem ce ne spune Biblia cu privire la chemare. Chemarea lui Dumnezeu vine:

1)      Prin revelația Lui în natură

Psalm. 19:2-5 ” O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.  Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.  Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz,”

Rom. 1:20 ” În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;”.

2)      Prin Duhul Lui Neem.9:30 ” I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări prin Duhul Tău, prin proroci, şi tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile unor popoare străine.”

Zah.7:13 ” Când chema El, ei n-au vrut s-asculte: „De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, când au chemat ei, zice Domnul oştirilor.”,

 Fapte 13:2 ” Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.”

3)      Prin Isus Hristos Isaia 55:5 ” Într-adevăr, vei chema neamuri pe care nu le cunoşti, şi popoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care te proslăveşte.”

 Mat. 11:28 ” Veniţila Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”

Ioan 7:37 ” În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vinăla Mine şi să bea.,

Ioan12:32 ” Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atragela Mine pe toţi oamenii.”,

Rom 1:6  ” între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.”

4)      Prin Evanghelia Lui 2 Tes. 2:14 ” Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.”

5)      Prin harul Lui Galateni 1:15 ” Dar, când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale”,

2 Timotei 1:9 ” El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,”

6)      Prin slava Lui și bunăvoința Lui 2 Petru 1:3 ” Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,”

Chemarea lui Dumnezeu:

7)      Este adresată tuturor Proverbe 8:4 ” „Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

Isaia 45:22 ” Întoarceţi-văla Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.

 Mat.24:14 ” Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

Marcu 13:10 ” Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.”, Rom. 10:18 ” Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da; căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.”,

Coloseni 1:23 ” negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel”

8)      Este adresată păcătoșilor Mat. 9:13 ” Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”, Marcu 2:17 ” Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”, Luca 5:32 ” N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”,

1 Tim. 1:15 ” O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu.”

9)      Este respinsă de cei mai mulți oameni Proverbe 1:24 ” Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama,”

Isaia 65:12 ” vă sortesc sabiei, şi toţi veţi pleca genunchiul ca să fiţi înjunghiaţi; căci Eu am chemat, şi n-aţi răspuns, am vorbit, şi n-aţi ascultat, ci aţi făcut ce este rău înaintea Mea şi aţi ales ce nu-Mi place.”

Ieremia 7:13 ” Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă, şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat, şi n-aţi răspuns,”

 Matei 20:16 ” Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”,

Ioan 12:38 ” ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”

10)  Este primită de cei credincioși Ioan 10:27 ” Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”,

1 Corinteni 1:24 (vs.21-24) ” Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie;  dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.” 

În articolul următor voi vorbi despre ”La ce ne cheamă Dumnezeu”.