Umplerea şi călăuzirea cu Duhul Sfânt

1. Natura Duhului Sfânt

În Sfânta Scriptură, Duhul Sfânt mai este numit şi Duhul lui Dumnezeu, Duhul Domnului, Duhul Slavei, Duhul harului, Duhul adevărului, Duhul înţelepciunii, însă două denumiri sunt importante – Duhul lui Hristos, şi Duhul lui Isus. Ioan 14:16 „. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;” 1 Ioan 2:1 „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.”

Se mai folosesc următorii termini ca şi paraclet – mângâietor, ajutor (para –  alături, lângă; kletos – chemat).

Efeseni 1:13 „Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit”

Întâlnim în Scriptură următorii terminii – Duhul lui Isus, Duhul lui Hristos – „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.
„ Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.” (Fapte 16:6,7)

“Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.

 “Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Romani 8:8,9)

Duhul Sfânt nu este o putere, ci o persoană – El intervine cu scopurile Lui, iar, pt că este o persoană dumnezeiască, înseamnă că nu o folosim noi, ci ne El ne foloseşte pe noi.

Are intelect: “Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,” (Efeseni 1:17)

“Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.” (Isaia 11:2)

„Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 2:10)

Are sintemente: “Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.” (Efeseni 4:30)

Ca şi concluzie: Nu noi Îi impunem voinţa noastră, ca să facem ce dorim, ci El este Cel ce voieşte şi El face întocmai cum Îi este voinţa.

Un alt aspect important cu privire la Duhul Sfânt este părtăşia – koinonia – părtăşie, este un tement din activitatea comercială. Doi oameni se hotărărsc să lucreze împreună – să conlucreze – îşi pun capitalul la un loc şi se ocupă de negoţ. 

2. Lucrarea şi scopurile Duhului Sfânt în om

Duhul Sfânt este Acela care ne convinge de realitatea păcatului şi de urmările lui. Adică, El ne luminează mintea ca să înţelegem că suntem greşiţi înaintea lui Dumnezeu, şi că datorită păcatului suntem pierduţi.

Duhul Sfânt ne călăuzeşte – “Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:14) – unii se mai întreabă cu îngrijorare: “Oare eu am primit Duhul Sfânt”, fiind chiar îndemnaţi sau chiar ispitiţi de unii să se roage pentru a-L primi pe Duhul Sfânt. Cum să-L mai primeşti când El este Acela care te-a convins de păcat, te-a convins de dragostea lui Dumnezeu şi te-a născut din Dumnezeu, şi care te face să-I spui lui Dumnezeu “Tată”?

Este bines ă lămurim şi o altă problemă. Nu sunt puţini care spun :”Trebuie să am mai mult din Duhul Sfânt în viaţa mea”. Gândul acesta este cu totul greşit, pentru că Duhul Sfânt fiind o persoană, El este ori totul ori nimic în cineva. Problema trebuie să fie pusă invers: Cât are Duhul Sfânt în mine? Nu cât eu am din Duhul Sfânt, ci cât El are în mine.

Noi trebuie să ne rugăm pentru plinătatea Duhului Sfânt în viaţa noastră – Efeseni 5:17,18 “De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” – este o poruncă. “. Nu te dischinde pentru vin, ci deschide-te pentru Duh, umblă în aşa fel, încât să-I dai cale liberă Duhului în viaţa ta.

Duhul Sfânt lucrează în noi transformare, El ne schimbă pe noi din slavă în slavă, sau cu alte cuvinte din treaptă în treaptă. Este important să observăm următoarele: În faţă avem imaginea Domnului Isus. Noi privim ca într-o oglindă chipul Lui, oglinda fiind Noul Testament. Noi citim Noul Testament – Cuvântul lui Dumnezeu – şi vedem chipul lui Isus. Şi în rugăciuni, şi în meditaţii, de asemenea tot ca într-o oglindă privim la chipul Domnului Isus. Şi cum ne uităm la El, Duhul Sfânt din noi lucrează la transformarea noastră din slavă în slavă.

Călăuzirea cu Duhul Sfânt

Este foarte important să înţelegem această căclăuzirea a Duhului Sfânt, care nu are numai scopul de a ne arata ce să facem şi ce să nu facem, ci în esenţă însuşi instrumental fomării caracterului nostru.

Omul lui Dumnezeu, creştinul, este conform cu Romani 8 este omul cu Duhul Sfânt. Creştinul este plus Dumnezeu. “Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.  Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:16-17). Câtă vreme eram fără Duhul lui Dumnezeu, făceam ce vroiam, tot ce ne plăcea; acum, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem în noi Duhul lui Dumnezeu care ne spune: „Vorba aceasta să n-o mai rosteşti, lucrul cutare să nu-l mai urmăreşti, să nu-l mai doreşti, să nu-l mai săvărşeşti.” Noi deci nu mai suntem singuri.

De fapt, de acum înainte, tot timpul noi avem de ales între două şoapte. Orice influneţă ce vine din afară ne pune practic în situaţia de a asculta fie de şoapta firii, fie de cea a Duhului. Firea îi va spune: „Ia, căci nu te vede nimeni.” În timp ce Duhul Sfânt îl atenţionează: „Tu eşti copil ai lui Dumnezeu; ţie nu ţi se cade să furi, chiar dacă nu te vede nimeni şi chiar dacă alţii o fac”. De cine va asculta omul? Dacă ascultă de fire, îl întrestează pe Duhul Sfânt, căci aşa am învăţat din Efeseni 4, că Duhul Sfânt poate fi întristat. Şi cu ce poate fi întristat? Cu mâinile noastre, cu furtişagurile, cu cochetărilor noastre, cu nervii noştrii, cu cârtiriile noastre. Cu acestea şi cu multe altele noi asemănătoare, noi Îl întristăm pe Duhul Sfânt.

Este o problemă să ştii să discerni şoapta Duhului. Lucrul acesta îl învăţăm din Cuvântul lui Dumnezeu. Citim din Romani 8 şi în Galateni 5 lucrurile pe care vrea Duhul să le realizeze în viaţa noastră. Atunci când vine mânia, vorba rea, pofta firii pământeşti. Duhul ne aminteşte de îndemnul din Cuvântul lui Dumnezeu: „Taci, rabdă, autodisciplinează-te!” şi această se întâmnplă, căci eu am fost luminat de Cuvântul lui Dumnezeu. Romani 12:  „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Precum şi Efeseni 4:23 „şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,”. Deci prima dată este un proces de informarea a minţii noastre prin studiu Cuvântului lui Dumnezeu. Prin ascultare de acest Cuvântu –scris- al lui Dumnezeu, începem să distingem vocea dinăuntru. Şi este important să începem prin Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca niciodată Duhul lui Dumnezeu nu ne va spune ceva care să contrazică Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că noi vom fi realmente ajutaţi să facem o distincţie clară între şoapta Duhului Sfânt şi alte şoapte din afară.

Acesta este procesul prin care Duhul Sfânt lucrează în fiinţa noastră formarea caracterului. Sigur că prin aceasta, Duhul Sfânt ne foloseşte, pentru ca scopul Lui cu noi este dublu – chiar dacă ne referim numai la formarea caracterului nostru: o dată, faptul de a ne forma caracterul şi a doua oară, să lucreze în noi şi prin noi ceva în afară.

Ca să fim plin de Duhul lui Dumnezeu şi plini de râvnă pentru lucrarea lui, noi zilnic şi sistematic trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva argumente biblice: „Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” Iosua 1:8

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” Psalmul 1:1-3

 

Galateni 5:16 „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”