Biserica din Pergam – biserica amesticului

 Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: 13. „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana. 14. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie. 15. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc. 16. Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.” 17. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” (Apocalipsa 2:12-17)

Vă propun să meditaţi la mesajul lui Isus Hristos către biserica din Pergam, din Asia, Turcia de astăzi. Sătucul Pergama este situat la vreo 80 km nord-este de Izmir. Este un oraş celebru în Asia. Originea lui se pierde în noaptea vremurilor. În sec.4 Alexandru cel Mare a pus stăpânire pe el. Pergam a fost o capitală bogată, unde s-au succedat monarhi de seamă. 

Unul dintre ei, Eumeneus II (197-159) a vrut să înfiinţeze o bibliotecă al cărei număr de cărţi 200.000 trebuia să depăşească pe cel al bibliotecii rivalului său, Ptolomeu. Aici era amfiteatru care depăşeşea dimisiunile pe cel din Efes, spectatorilor aşezaţi pe trepte aproape le venea ameţeala când privea când priveau la spectacole. La Pergam s-a construit un templu dedicat unui împărat roman, împărat Augustin. Dar strategia lui Dumnezeu ne uimeşte totdeauna. În acelaşi loc în care diavolul îşi dicta legile, Domnul a redicat o biserică. Membrii ei au reacţionat împotriva mişcărilor idolatreie; ei s-au înrolat în rândurile luptătorilor Domnului. Dacă cineva refuza să se închine lui Cezar era condamnat la moarte. Trebuie să înlocuiască cuvintele Kyrios Kaiser (Domnul Cezar) cu Kyrios Iesous (Domnul Isus) Vs.12 – „sabia cu două tăişuri” reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 4:12 “Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”, Isaia 11:4 “ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.”). Dumnezeu descoperă Cuvântul Său şi când vrea să cunoşti ce reperezintă ceva, tot El îţi arată prin Cuvântul Său. Biserica din Pergam prefigura amesticul mârşav care s-a instalat atunci când Constantin în sec.4 a făcut din creştinism religia de stat. Sfânta Scriptură trebuie mai întâi să accentuieze lucrurile iterizise, apoi să facă pe credincios sau pe comunitatea care a dat înapoi să le recunoască în umilinţă şi pocăinţă. Cuântul e singurul capabil să străpungă răul, apoi să aducă vindecarea stării morale gata sî leşine. v.13 – Pergam era sediul asiatic al culturii închinării la împărat, de unde şi denumirea închinării la împărat, de unde şi denumirea de tron al Satanei. În pofida păgănismului în mijlocul căruia trăia, biserca a rămas loială lui Hristos, chiar unul din membrii săi, Antipa, a murit moarte de martir din pricina mărturiei sale cu privire la Domnul Isus. Este primul în Asia despre care se ştie că a murit pentru că a refuzat să se închine împăratului. v.13 – „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana. N-a tăgăduit Numele Lui” – Filipeni 2:9-11 “De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”
 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. Faptele 4:12 „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” A respinge mântuirea lui Dumnezeu – aceasta înseamnă a tăgădui Numele Lui. Ce înseamnă a “lepăda credinţă Lui” – Iuda 3-4 oameni neevlavioşi care schimbă în disfrânare harul, şi tăgăduise Numele Lui. 2 Petru 1:20-21 “Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”,
2 Petru 3:1-2 “Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.“                                                                                                                                                                                                                              2 Timotei 3:16″Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”
 Apocalipsa 22:18-20 “Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”  Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!“                                                                                                                                                 

v.14 – Care este învăţătura lui Balaam? – Idolii şi imoralitatea (curvia) mergeau mână în mână în viaţa Neamurilor. Închinarea la idoli încuraja imoralitatea, căci dădea curs firii pământeşti. Avem porunca la Fapte 15:22-29. Numeri 22:1-25:9 – Împăratul Balac dorea de la profetul Balaam ca să blastăme pe poporul a Israel ca să-l poată birui. Balaam nu a putut să asculte de rugămintea lui Balac fiindcă a ascultat de porunca lui Dumnezeu. Numeri 25:1-9, 31:16-18 – Baal-Peor era un idol şi închinarea la Baal era asociată şi însoţită de imoralitate (curvie). Iuda 11 (10-16) – scrie despre “rătăcirea lui Balaam” v.15 – Învăţătura Nicolaiţelor este un cuvânt compus – “nikos” – biruinţă, “laos” – biruinţă. Deci cuvântul “Nicolait” poate însemna “biruitor de popor”, aceasta implică o poziţie de superioritate şi dominare a unora asupra altora în biserică. Erau unii în biserică care asupreau pe credincioşi. Cei ce ţineua această învăţătură îşi asumau dreptul ca prin învăţătura şi practical or să asuprească pe alţii, nu să le servească. Această învăţătură combate următoarele versete – Apocalipsa 1:6 “şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.”, 1Timotei 2:5 “care S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită”. Evrei 4:14-16 “Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Evrei 13:7-9, 17 “Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.”                                                                                                                                                                                                                             Are dreptul un om sau o grupare să se interpună între credincios şi Dumnezeu?                                                                                 

v.17 – Biruitorul din Pergam ar putea fi copilul lui Dumnezeu care refuză să tolereze învăţătura rea din cadrul bisericii locale. “Mana ascunsă” ar putea fi o părătşie tainică cu El, trăită în slavă Celui ce a suferit aici pe pământ. Piatra albă este o răsplată a celui care va birui – hrana cerească în contrast cu mâncarea jerfită la idoli.